Frânturi din carantina vieții

FRÂNTURI DIN CARANTINA VIEȚII Îmi adun în mintea mea obosită gânduri și întrebări la care nu voi găsii vreodată răspuns. Cu toate acestea, tot adun... Sunt om și sentimentul meu de a lăsa ceva bun în urmă, se rupe în zeci de bucățele. Pentru că nu pot controla tot ce se intâmplă. Și chiar în fața unei epidemii, oamenii sont tot oameni... doar atât... Mi-aș dorii să schimb culoarea nopții și să îmi aling complet durerea și dezamăgirea, care mi-au lăsat un gust amar. Sunt prizonier unei lumi cu sentimente dezactivate și cu un status pus de formă pe platformele sociale. Umerii, îmi sunt îngreunați de presiunea sufocantă a vorbelor goale și tot ce mai aud sunt neadevăruri, care, nu îmi mai stârnesc încredere. Cu toate acestea văd și văd bine, faptul că peste viața mea s-a mai închis o pagină și deschis o alta. Îmi e frică dar nu îmi e. Oarecum drumul meu nu ca și ieri, azi este mai clar vizibil ce o să se înt...